Ne-am uitat imnul?

Imi aduc aminte cu drag de vechiul stadion, dar imi aduc aminte vag de ceea ce se intampla pe el.
Stiu doar ca cel mai rasunator moment era atunci cand intrau echipele." Tempo "U" " rasuna in boxele acelea vechi si ruginite...apa pe Somes incetinea in cursul sau doar pentru a-l asculta. Tata canta cat putea de tare, eu copil fiind stateam drept si mandru de parca imnul canta doar pentru mine. Nu stiam eu cu ce se mananca. Dar simteam ca acel sunet din care intelegeam doar "Haide "U",esti simbolul tineretii studentesti", ma intarea...ma facea parca sa fiu mai puternic si imi facea sangele sa imi pulseze. Nu cuvintele erau importante...ci intregul cantec de lupta.
Ce s-a intamplat cu acel " Tempo "U" "? Apreciez din inima varianta cea noua si sper sa nu fie cu suparare celor care au facut unele sacrificii pentru noul imn reorchestrat,il simt si il traiesc, dar parca nu transmite ceea ce transmitea cel vechi.
Mi-as dori sa il cantam noi suporterii si sa nu il lasam prada uitarii. La fel cum cantam minunatul "Slava tie studentie" sau "Pe valea Somesului" si doar o singura data as vrea sa il mai aud in momentul in care jucatorii intra pe teren.
Sheriff imi faci onoarea? O singura data?

Amintiri din Medias

O imensa bucurie am simtit la ultimul meci de la Medias cand un tanar de etnie rroma
canta mai tare decat multi altii din jurul sau.
Iar Don Lucian ( Sheriff sper ca nu ai inregistrat la OSIM cuvantul "Don"), l-a intrebat "-Mai copile tu de unde stii toate cantecele?"
,iar acesta a spus "-Le-am invatat de la voi!"
In 6-7 meciuri nu?

Ceea ce mi s-a parut cel mai amuzant a fost ca tot el canta cel mai tare:
"-La tigani, m...e la tigani!"

La acelasi meci...peste gardul de langa tabela se vedeau doua capete.
Unul dintre cei 2 striga cat putea de tare "-Haide "U" ".

La meciul cu Sportul Studentesc, la intrare...Aveam bricheta in mana.
M-a intrebat jandarmul de ce nu o arunc in colt.
L-am rugat frumos sa ma lase sa intru cu ea pentru ca este de la cineva drag si nu vreau sa o pierd.
M-a intrebat ce vreau sa fac cu ea si atunci i-am zis:
"-Vreau sa arunc dupa arbitru!"
Ce credeti?
M-a lasat sa intru cu ea linistit.
Tipul de la scut nici nu a vazut ca bricheta e la mine in mana.

A mai trecut un an...

Da...a mai trecut un an si noi suntem tot aici.Prezenti.O familie.
Dupa un sezon in care am aratat Ardealului cine suntem iata ca putem sa stam linistiti si sa asteptam...Daaaa, noi Uistii tot timpul asteptam.
Asteptam in primul rand urmatorul meci...
Asteptam noi declaratii...
Asteptam sa intram pe GuestBook...
Asteptam sa ne vedem in weekend...
Asteptam sa fie finalizat stadionul...
Asteptam prea mult de la jucatori si antrenori...
Domnilor, cu toata modestia va spun : "Viata asta tin cu "U" "
Indiferent de rezultatul meciurilor.
Indiferent de ceea ce declara oricine despre "U".
Indiferent ce se scrie pe GuesBook.
Indiferent cu cine ma intalnesc in weekend.
Indiferent de data finalizarii stadionului.
Indiferent de cum se prezinta jucatorii si antrenorii.

Dar cel mai indifernt sunt cand vine vorba de altceva decat "U".

Tot noi suntem "U"

Se pare ca cea mai mare "teama" a noastra,a "U"-istilor este aceea ca atunci când stadionul va fi în picioare,el va fi plin de "buni clujeni".E adevarat,nici nu ma astept sa fie altfel.Parerea mea este ca acesti "buni clujeni" poate vor învata cu timpul ce înseamna "U".Poate vor întelege la un momentdat ca noi,nu suntem suporteri,suntem un rang sau doua mai sus de acest grad.Poate vor întelege ca nu vrem rezultate,ci atitudine.Poate noua generatie,indiferent de vârsta,va învata sa poarte si sa transmita aceasta iubire boema pe care noi am primit-o la rândul nostru de la cei dinainte.Poate vor învata ca nu e gresit sa ceara performanta,dar vor învata sa respecte adevaratele valori.Poate,poate...
Orice ar fi,noi cei de acum trebuie sa predam cheia mai departe,pentru ca aceste cuvinte "Noi murim, "U" niciodata" sa nu moara.Pentru ca în aceste vremuri grele,trebuie gasit un refugiu în ceva atât de minunat încât sa te faca sa uiti grijie de zi cu zi macar câteva ore pe saptamâna.
Vreti sa fim camarazi?Vreti sa iubim si sa suferim împreuna?Vreti sa fim toti doar unul si sa ne respectam?
Cei câtiva care au spus da,au o responsabilitate.Trebuie sa-i învatam si pe restul!
NUMAI "U"

U Cluj-Steaua

La ora 11:00 suna alarma telefonului.Prima reactie a fost sa il dau de perete,dar mi-am amintit.Azi joaca U...la Alba Iulia.Ma duc in bucatarie si mama asa mai suspicioasa din fire ma intreaba:-Marius,de ce tot urla Borcanu peste drum?...Am inceput sa rad.Nu stiu de ce ,dar el tot timpul a avut harul acela de a ma binedispune.Canta pentru U.Impreuna cu ceilalti baieti cu care a baut toata noaptea.De fapt ei erau in apartamentul de la etajul 3.In fine,m-am spalat pe dinti,pe cap si m-am imbracat cand ii aud tot mai tare.Baietii au coborat si mergeau spre statia de tramvai.Ma grabesc imi arunc sandwichurile intr-o gentuta si fug sa ii ajung.Eram aproape de statie cand imi aduc aminte ca mi-am uitat telefonul.Fug inapoi,il iau si sper sa ii ajung.Cand ies din scara baietii urcau in tramvai.Fug cat ma tin picioarele,dar fara speranta.Tramvaiul deja statea de aproape un minut in statie.In cele din urma ajung si il vad pe Borcanu cum tine usa de la tramvai ca sa urc.Primele doua fete care le-am vazut au fost ale fetelor din KMZ.Yoyo si inca o fata pe care o cunosc din vedere,nu-i stiu numele.Apoi in spatele tramvaiului in jur de 20 de persoane.Veneau la meci.Pe durata calatoriei cu tramvaiul fac cunostinta cu baietii din Petrosani,rad cu Rusu din Black Devils si ma bucur ca suntem cel putin 20 in deplasare.Ajungem in gara.Totul e Alb si Negru si imi amintesc ca suntem cei mai frumosi.Imi amintesc ca suntem in Liga 1.U a reinviat,chiar daca nu a murit niciodata.Imi aprind o tigara si ma mai mir o data.Bucuria de a fi Uist se zbatea in mine.Trebuia sa fac ceva sa ma vada baietii.Sa ies in evidenta.Bag mana in buzunar.10 lei.Scot un sandwich din gentuta si ma apuc de afaceri.Urlu cat ma tine gura:-3 la 10 lei!!.Urlu cat urlu pana imi aduce Baxu aminte ca de fapt nu-s evreu si imi fura sanwichul.Lumea rade.Mi-a reusit inca o data.Asa vreau sa plecam.Cu zambetul pe buze.Ajunge trenul.Urc si ocup repede un loc.Doar nu o sa stau in picioare pana la Alba.Pe peron mai apar 100 de baieti in frunte cu RJ.Ma bucur si ma asez pe pielea maro a trenului.Porneste trenul si incepe pornalaul.Cantece,bere,tigari si Uisti.Ajungem in gara din Alba Iulia si vad vreo 30 de testoase pregatite sa strice sarbatoarea.-Au venit huliganii!.Coboram din tren in jur de 800 de persoane si cantam.Orasul era al nostru.Suntem condusi de prietenii nostii pana in Centru(cred).Cantam 2 ore,bem cate o bere si pornim spre stadion.Dupa 500 de m se agita lumea,incep sa curga lacrimi(de la gaze) ne potolim si mergem in coloana spre stadion.Intram cu greu,incepem sa cantam cat putem.Suntem mandrii de noi,pentru ca avem de ce.Marcam repede,cad peste scaune si il prin de chiloti pe Comisaru ca sa nu imi rup tot.De aici nu a mai contat.Nu ne-am facut de rusine,nici pe teren,nici in tribuna.Se termina meciul si noi cantam in continuare.Ma intreb,oare cei 14 jucatori noi ce se gandeau in momentele acelea in care ii aplaudam ca si cand ar fi castigat.Nu cred ca o sa aflu.Nici nu vreau.Vreau doar sa simta si ei ce simt eu.Sa iese de pe teren cu capul sus.Cu Onoare.Noi nu vrem sa castigam,noi vrem sa fim acolo.Oricand.Oriunde.Oricum.Sa ii iubim,sa ne iubeasca.Sa ii respectam,si sa ne respecte.Pentru ca meritam.Si atata timp cat meritam,asta vrem sa primim.Plecam acasa,si dormim linistiti.U inca exista.U a reinviat,chiar daca nu a murit niciodata.